Astăzi ni se pare absolut firesc să schimbăm canalul televizorului, să reglăm aerul condiționat sau să pornim un sistem audio fără să ne ridicăm de pe canapea. Telecomanda a devenit un obiect atât de obișnuit încât rareori ne mai întrebăm cine a inventat-o și cum a ajuns să facă parte din aproape fiecare locuință.
Povestea ei începe însă cu mult înainte de apariția televiziunii. De fapt, primele experimente importante de control la distanță datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Cine a inventat telecomanda?
Unul dintre momentele fundamentale din istoria telecomenzii îi aparține celebrului inventator Nikola Tesla. În anul 1898, la Madison Square Garden din New York, Tesla a prezentat publicului o mică ambarcațiune pe care o putea controla de la distanță prin unde radio.
Sistemul său, pe care Tesla îl numea „teleautomaton”, permitea transmiterea unor comenzi către mecanismele aflate la bordul ambarcațiunii. Operatorul putea modifica direcția și funcționarea acesteia fără nicio legătură fizică între postul de comandă și barcă.
Privit din perspectiva tehnologiei actuale, principiul pare simplu. Pentru publicul anului 1898 însă, faptul că un obiect se putea deplasa la comandă fără cabluri părea aproape incredibil.
Telekino – un alt pas important spre controlul de la distanță
La începutul secolului XX, inginerul spaniol Leonardo Torres Quevedo a continuat dezvoltarea acestei idei. În 1903 a prezentat un sistem numit Telekino, capabil să execute diferite comenzi transmise prin unde radio.
Tehnologia a fost testată inclusiv pentru controlul unei ambarcațiuni. Experimentele lui Torres Quevedo au demonstrat că sistemele fără fir puteau fi utilizate nu doar pentru transmiterea informației, ci și pentru comandarea unor mecanisme complexe.
Când a apărut telecomanda pentru televizor?
Legătura dintre telecomandă și televizor a apărut mult mai târziu. După ce televiziunea a început să intre în locuințele oamenilor, producătorii au căutat o modalitate prin care telespectatorii să poată schimba programele fără să se deplaseze până la aparat.
În 1950, compania americană Zenith a lansat Lazy Bones, considerată prima telecomandă comercială pentru televizor. Era însă conectată la televizor printr-un cablu lung.
Ideea era utilă, dar avea un dezavantaj evident: cablul traversa camera și oamenii se puteau împiedica de el.
Flash-Matic – prima telecomandă TV fără fir
În 1955, inginerul Eugene Polley de la Zenith a realizat Flash-Matic, prima telecomandă TV wireless comercială. Sistemul utiliza un fascicul de lumină îndreptat către senzori amplasați în colțurile televizorului.
Prin iluminarea unui anumit senzor, utilizatorul putea schimba canalul sau controla anumite funcții ale televizorului.
Sistemul avea însă și o problemă neașteptată: lumina puternică a soarelui putea activa accidental senzorii televizorului.
Space Command și telecomanda cu ultrasunete
Doar un an mai târziu, în 1956, Zenith a introdus Space Command. Această telecomandă folosea ultrasunete pentru transmiterea comenzilor.
Primele modele nici măcar nu aveau nevoie de baterii. Apăsarea butonului acționa mecanic mici elemente metalice care produceau sunete de frecvență foarte înaltă, nedetectabile în mod normal de urechea umană, dar recunoscute de televizor.
Sistemul cu ultrasunete a fost utilizat timp de aproximativ un sfert de secol și a transformat telecomanda într-un accesoriu obișnuit al televizorului.
De la ultrasunete la telecomanda cu infraroșu
La începutul anilor 1980, industria electronică a început să adopte pe scară largă telecomenzile cu infraroșu – IR.
În locul ultrasunetelor, telecomanda transmite o succesiune de impulsuri de lumină infraroșie către receptorul televizorului. Ochiul uman nu poate vedea aceste impulsuri, însă senzorul aparatului le poate detecta și interpreta.
Principiul a devenit extrem de răspândit datorită costului redus, fiabilității și consumului mic de energie și este folosit și astăzi de foarte multe telecomenzi.
O scurtă cronologie a telecomenzii
- 1898 – Nikola Tesla demonstrează o ambarcațiune controlată prin radio.
- 1903 – Leonardo Torres Quevedo prezintă sistemul Telekino.
- 1950 – apare Zenith Lazy Bones, telecomanda TV conectată prin cablu.
- 1955 – Zenith Flash-Matic devine prima telecomandă TV wireless comercială.
- 1956 – Space Command introduce controlul televizorului prin ultrasunete.
- începutul anilor 1980 – telecomenzile cu infraroșu devin tehnologia dominantă.
- astăzi – infraroșul coexistă cu Bluetooth, Wi-Fi, aplicații pentru smartphone și comandă vocală.
Telecomanda universală – mai multe aparate, un singur dispozitiv
Pe măsură ce în locuințe au apărut televizorul, videorecorderul, DVD playerul, sistemul audio și receptorul satelit, numărul telecomenzilor a crescut rapid.
Așa au devenit populare telecomenzile universale, capabile să controleze mai multe mărci sau modele de aparate după o configurare inițială.
Acestea rămân utile și astăzi, mai ales pentru echipamente mai vechi sau atunci când telecomanda originală nu mai este disponibilă.
Telecomenzi originale și telecomenzi înlocuitoare
Odată cu diversificarea televizoarelor au apărut mii de modele diferite de telecomenzi. Pentru același televizor putem întâlni astăzi mai multe soluții.
Există telecomenzi originale, produse pentru modelul respectiv, dar și telecomenzi înlocuitoare, concepute pentru a reproduce comenzile necesare aparatului.
O altă categorie o reprezintă telecomenzile cu aspect original, care urmăresc să păstreze forma și dispunerea tastelor cât mai apropiate de telecomanda inițială.
De la LED TV la telecomanda inteligentă
Televizoarele moderne au schimbat din nou rolul telecomenzii. Dacă în trecut era suficient să schimbăm canalul și volumul, un Smart TV poate oferi aplicații, servicii de streaming, meniuri complexe și numeroase funcții suplimentare.
Din acest motiv, telecomenzile pentru LED TV pot include taste dedicate pentru aplicații și servicii online, navigare în meniurile Smart TV sau alte comenzi rapide.
Unele telecomenzi moderne combină transmisia clasică prin infraroșu cu Bluetooth și pot include microfon pentru comandă vocală. În acest caz, compatibilitatea nu mai depinde numai de forma telecomenzii, ci și de tehnologia utilizată de televizor.
Telefonul mobil poate fi și telecomandă
Odată cu apariția televizoarelor conectate la internet, smartphone-ul a devenit și el o posibilă telecomandă. Aplicațiile producătorilor pot permite controlul televizorului sau al altor dispozitive prin rețeaua locală ori prin conexiuni wireless.
Telecomanda clasică nu a dispărut însă. Pentru comenzile rapide, simplitate și utilizare fără configurări suplimentare, dispozitivul dedicat continuă să fie preferat în foarte multe situații.
De ce există atât de multe telecomenzi?
Privind pagina noastră de branduri de telecomenzi, este ușor de observat cât de mult s-a diversificat acest dispozitiv aparent simplu.
Fiecare producător și fiecare generație de aparate poate utiliza alte coduri, alte funcții și uneori alte tehnologii de comunicare. De aceea, două telecomenzi care arată aproape identic nu sunt neapărat compatibile.
Atunci când înlocuiești o telecomandă, cele mai importante informații rămân marca aparatului, modelul complet și codul telecomenzii originale.
De la barca lui Tesla la telecomanda Smart TV
În puțin peste un secol, telecomanda a trecut de la un experiment spectaculos cu o ambarcațiune controlată prin radio la un dispozitiv prezent în aproape fiecare locuință.
Tehnologia s-a schimbat – radio, lumină, ultrasunete, infraroșu, Bluetooth și aplicații – însă ideea a rămas aceeași: să putem controla un aparat fără să fim lângă el.
Iar dacă Nikola Tesla ar vedea astăzi câte telecomenzi se pot aduna pe o singură măsuță din sufragerie, probabil ar recunoaște imediat principiul invenției sale. Doar că, după mai bine de un secol, cea mai mare provocare nu mai este să demonstrăm că telecomanda funcționează, ci să o găsim pe cea potrivită atunci când cea veche dispare între pernele canapelei.